Who the fuck is … Alice ?

Aţi văzut noul header ?
E un joc inspirat din piesa celor de la Smokie ['Living next door to Alice'] şi cover-ul făcut de Gompie ['Alice, who the X is Alice?'], în care voi, cititorii în căutare de fun, trebuie să descoperiţi cine este defapt Alice. Veţi primi periodic indicii pe blog, sub forma unor joculeţe sau chestionare; tot ce trebuie să faceţi este să puneţi detaliile cap la cap şi, în final, să arătaţi lumii cât de buni detectivi sunteţi.

Mai multe detalii pe pagina jocului. Iar dacă vreţi deja să începeţi căutările, e un quiz pregătit.

Have fun:) !

Who the fuck is Alice ? - Quiz

 

 

 

Etichete:alice

Dragobeşte româneşte !

Credeţi-mă, românii urăsc Valentine’s Day. Nu pentru că nu iubesc sau nu îşi doresc să fie iubiţi, ci pentru că o nouă modă spune că trebuie să urăşti chestia asta.

Cum pe vremuri a devenit cool să fi biciclist, să îţi duci femeia zilnic la mall, să militezi împotriva brazilor artificiali în timp ce te plângi că nesimţiţii ăia de mocani defrişează hectarele cu nemiluita, aşa şi acum. E cool să nu îţi placă Valentine’s Day. Pentru că vine de la americani.

Pentru că noi avem deja o asemenea sărbătoare. Se numeşte Dragobete.

Tradiţia spune că românii s-au prins de porcăria asta de abia în secolul 19, când apar primele semnificaţii ale poveştii. Conform Wikipedia, în data de 24 februarie, tinerele june şi tinerii juni se îmbrăcau frumos şi se duceau împreună în pădure la cules de flori, după care făceau un foc şi stăteau la taifas. La ora prânzului, fetele coborau în sat cu viteză mai mare decât puteţi voi citi postarea, iar dacă norocul le surâdea, un individ le prindea din urmă şi le săruta prelung în văzul tuturor.

Tot din popor aflăm că fiecare păsărică avea o semnificaţie. Dacă fata necăsătorită vedea pe 24 o mierlă, destinul urma să îi aducă în cale un preot, măcăleandrul – un marinar, păsările cu pene galbene – un bărbat bogat, vrabia – un fermier, păsările cu pene albastre – un bărbat vesel, porumbelul – un bărbat iubitor, iar în cazul în care ar fi văzut o ciocănitoare, rămânea nemăritată. De asta, Woody înregistrează anual recorduri negative la audienţă pe 24 februarie.

Citim şi că ‘femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste.’

Românii urăsc Valentine’s Day. Şi militează pentru vechile tradiţii. Vor să se ascundă de ciocănitori; vor să fugă pe deal şi să dea foc pădurilor. De asta au creat site-uri de promovare si organizează manifestaţii pro Dragobete.

De asta aleg anual Dragobetele ca mod de exprimare al iubirii.

Pentru că românii preferă mereu un căcat românesc.

Dicţionar de sentimente

Ce-i drept, n-am mai scris de un amar de vreme.

Înainte să îmi cer scuze, vreau să vă povestesc o analogie pe care o făceam ieri, stând pe acel obiect indispensabil unei buzi. Unii îl numesc ‘tron’ şi vă spun sincer că nu pricep analogia. Toţi suntem regi când ne căcăm ?

În fine. Ideea e că în timp ce stăteam acolo, mă gândeam că noi, oamenii, deşi suntem atât de diferiţi, ne asemănăm pe alocuri. Ca şi cum am avea versiuni diferite de soft.

Prezint în cele ce urmează o mică analiză acelora care v-aţi prins că  subiectul  acestui post nu e faptul că m-am căcat ieri.

Prima versiune studiată de mine datează de prin anii ’20 şi conţine 2 subversiuni, una compatibilă pentru bărbat, cealaltă pentru femeie. Subversiunea-bărbat nu ştia prea multe. Avea noţiuni vagi despre muncă, nevastă, bătut nevastă, făcut copil, bătut copil. În schimb, subversiunea-femeie avea ceva deosebit: toleranţa înnăscută. Versiunea de soft poate fi studiată în ‘mari ‘opere literare româneşti, gen ‘Ion’. E o carte la fel de bună ca şi o emisiune a lui Dan Diaconescu văzută prin ochii unei specii mai puţin evoluate decât curca.

Următoarea versiune datează de prin anii ’60. Nu conţine subversiuni, ci un slogan puternic resimţit de noi astăzi: ‘Ce să facem ? N-ai ce-i face…’. În jurul lui s-a creat un brand cu specific naţional, din care rezultă shit-uri gen ‘ca românul nu-i niciunul’. A fost singurul soft care a produs tovarăşi şi tovarăşe.

Al treilea tip de soft apare prin anii ’80 , din nevoia neapărată de ceva nou, proaspăt. Deşi ţara nu avea cine ştie ce datorii, s-a recurs la amestecarea a 2 versiuni, cea anterioară cu una nouă. Bineînţeles, au apărut conflicte la îmbinare, motiv pentru care cei înzestraţi cu noul soft au declarat război veteranilor.

Cauzele şi efectele sunt resimţite de ultima versiune de soft creată, cea din anii ’90-’00. Deşi lansată acum 20 de ani, nu are încă o versiune finală şi, se pare, nici nu va avea prea curând. Asta pentru că, spre deosebire de soft-urile anterioare, are abilitatea de a-şi face singură upgrade.

Ideea principală pentru cei care aţi reuşit să citiţi până aici e că noi, ăştia care o să ajungem să explodăm într-o zi planeta din greşeală, vrem altceva.

Suntem generaţia aia, care nu ştie nimic. Bădăranii ăia care nu apreciază ce au pentru că îndrăznesc să ceară mai mult. Iubim mai mult decât scriem şi trăim mai mult decât citim ce alţii au trăit. Suntem prinşi între vise posibile şi imposibile. Credem în idealuri, vrem să fim cineva.

Suntem văzuţi drept salvatorii unui popor în care nu ne regăsim.

Uneori nu spunem ce gândim, alteori, nu gândim ce spunem. Nu ne înţelegem, dar pretindem să fim înţeleşi. Nu ne cunoaştem, dar vrem să fim cunoscuţi.

Vedem, auzim, simţim totul. După care, interpretăm totul. Suntem adevărate dicţionare de sentimente, al căror cuprins e conţinut într-o caldă îmbrăţişare.

Etichete:dictionar, sentimente, viata

Un nou episod DanDanaRiada. Cu Ionel Crăciunel

Scriam acum exact o lună o postare despre noaptea dinainte de Crăciun. Ce-am făcut eu, ce-aţi făcut voi şi iată-ne foarte aproape de acea noapte.

Colinde, sarmale, fripturi, cozonaci, brazi împodobiţi, case împodobite, oameni împodobiţi de voie bună. Pe acelaşi ton de sărbătoare, vă întreb:

Îşi mai aminteşte cineva de DanDanaRiadele de acum 2 ani ?

Mai ştiţi acele clipuri audio hazlii pe care le-aţi downloadat de pe http://dandanariada.piczo.com ? [nu e nevoie să daţi click, site-ul există, însă nicio DanDanaRiada nu mai poate fi descărcată]

Eu, ce-i drept, mă distrez de fiecare dată când le reascult. Ăsta e unul din motivele pentru care am zis să mai fac una. Şi am făcut. Poate fac şi altele, mai ştii ?

Celălalt motiv e că pe vremuri, dragii mei ascultători au cerut înregistrări noi.

Trecând la subiect, vă invit înainte de toate să urmăriţi 2 spoturi publicitare care mă distrează mai mult sau mai puţin şi care au jucat rolul de ‘suport inspiraţional’ pentru noua DanDanaRiadă. Prima e de la Vodafone [bun venit în Maximia ], iar a doua, cu Ionel Crăciunel de la Cosmote:

Şi-acum, DanDanaRiada propriu-zisă:

DanDanaRiada – Ionel Crăciunel

Nu îmi rămâne decât să vă urez un Crăciun cât se poate de Fericit şi un Moş plin de vise împlinite.

La Mulţi Ani !

Etichete:cosmote, craciun, craciunel, cu, dandanariada, episod, ionel, maximia, nou, reclama, sarbatori, un, vodafone

Spiritul sărbătorilor

Mai devreme sau mai târziu, fiecare din noi este cuprins de spiritul Sărbătorilor. Unii sunt atât de ocupaţi, încât îşi pun reminder la telefon să nu uite că Ajunul e în 24, pe când alţii se pregătesc sufleteşte şi trupeşte cu săptămâni bune înainte.

În fine. Ideea e că primii cuprinşi de această magie, pe lângă Ionel Crăciunel din reclama Cosmote, sunt vânzătorii clandestini de brazi si petarde.

Aceştia sunt singurii indivizi pe care nu trebuie să îi cauţi. Şi asta pentru că, fie că vrei – fie că nu, te găsesc ei.

De atâtea ori am fost întrebat zilele astea dacă nu vreau petarde, încât am început să fiu la fel de discret ca şi aşa-zişii vânzători. Dau negtiv din cap şi mă uit suspicios în jur, să nu se prindă cineva că nu cumpăr.

Pe bune că mi-aş confecţiona o insignă de şerif şi, cum ar veni unul să mă corupă, cum aş scoate-o din buzunar; să-l văd cum fuge ca vampirul de usturoi. Da’ nu-i în spiritul Sărbătorilor.

Ce vreau să vă arăt e un clip potrivit acestei perioade, cu 2 copilaşi super-simpatici:

Şi tot în spiritul sărbătorilor, am vorbit azi cu Moşu’ pe http://www.santabot.com/ [ce-i cu roşu-i scris de mine, adică you îs io]:

You: Do you have a wife ?
Santa: Yes, I am married to Mrs. Clause

You: Do you have children with Mrs. Clause ?
Santa: No I don’t have children with mrs. But I do have A great botmaster.I’m “Claus” for my friends. “Nikolaos” for all the boring adults. It’s a Greek name, because I was born in the Greek town of Patara 1800 years ago. Later, I became bishop of Myra, and more later even a saint … Saint Nikolaos – Santa Claus. You see?

You: How is Rudolph ?
Santa: Fine as far as I know.

You: How old are you ?
Santa: I was born many many years ago, but I just got connected to the Internet this year.

Etichete:brazi, chat, craciun, craciunel, ionel, is, mom, petarde, santa, sarbatorilor, spiritul, with

Santa is thinking… of me !

Fac ce fac şi mă gândesc că au mai rămas 5 zile până în Ajun.

Mi-am cumpărat furtun luminos şi plasă de exterior, pe care îmi tot fac curaj să le montez de o săptămână; am dat la o parte praful de pe cetina tot verde a bradului de plastic, dar am şi tăiat unul viu prin amabilitatea vânzătorilor din piaţă.

Cel natural va fi multicolor, iar celălalt cred că îl voi umple de alb, asta în cazul în care nu voi câştiga la concursul TU.RO, la care particip cu articolul ăsta. Da’ de vrut vreau să câştig, aşa că nu am achiziţionat încă niciun fel de globuri !

Până una alta, ce-i sigur e că am îmbrăcat blog-ul în straie de sărbătoare. Şi nu numai ! Începeam să mă satur de design-ul ăla gri-albăstrui închis [şi voi, nu ?], aşa că inaugurăm totodată noua faţă a colţului meu !

Avem începând de azi şi o mascotă oficială, cea pe care o vedeţi sub numele blog-ului. E inspirată dintr-un avatar şi modificată după bunul plac al celui pe care îl citiţi. Numele ei [lui?] este PoMeNel.

O altă noutate vine cu apariţia header-ului, acel spaţiu de 930×198 pixeli, care va servi drept locşor de exteriorizare pentru PoMeNel.

Îmi pare rău că Primăria nu a alocat la fel de multe beculeţe ca anul trecut, dar mă bucur că vă plac fulgii de pe blog [conform Survey-ului de sfârşit de an] !

Noul model aduce cu sine şi un formular de contact [îl găsiţi la secţiunea Contact], fiind acum mai simplu să îmi trimiteţi gândurile voastre.

Acestea-s principalele aspecte de care ţineam neapărat să vă anunţ. Mai descoperiţi voi una alta pe aici şi îmi ziceţi dacă vă place.

Have fun in my corner !

Etichete:blog, design, is, mascota, me, nou, of, pomenel, santa, thinking

AskYou – Survey-ul de sfârşit de an

Dragilor, având în vedere că în 18 se împlineşte o lună de când am relansat blog-ul, am creat un chestionar special pentru voi. Voi, care vă plimbaţi, citiţi, scrieţi în colţul meu. Voi, cei cu idei, păreri şi impresii diferite.

Vă prezint aşadar Survey-ul de sfârşit de an pentru îmbunătăţirea blog-ului. E în aşa fel structurat încât să nu vă plictisiţi până parcurgeţi părţile importante.

Nu e obligatoriu să răspundeţi la toate întrebările.

De ştiut că Survey-ul se închide singur la începutul anului viitor, adică pe 01 Ianuarie 2011, la ora 00.00.

Astea fiind zise, apare şi butonul de introducere în chestionar. După ce terminaţi de completat, o să apară o reclamă a celor de la PollDaddy [cei care au amabilitatea de a ţine evidenţa datelor pe care voi le treceţi în chestionare], prin care o să vă invite să creaţi propriul vostru Survey pe care să îl aplicaţi. O puteţi face, dar dacă nu doriţi asta, apăsaţi cu încredere [X]-ul din colţ-dreapta. Vă veţi întoarce la această pagină.

Cheers !

Completează şi tu Survey-ul !

 

Etichete:18, a, an, blog, blogului, chestionar, de, imbunatatire, sfarsit, survey

Lerul lui Hruşcă

N-am crezut nici măcar o dată că Ştefan Hruşcă o să mă facă să râd cu lacrimi. Tot timpul colindele lui induceau spiritul acela magnific al Crăciunului, sentiment de linişte sufletească, afecţiune faţă de semeni şi bucurie interioară.

Azi, în schimb, am dat de o ‘colindă’ pe care am să v-o prezint puţin mai jos şi de la care a plecat, practic, totul.

Vă mărturisesc că nu aveam nici cea mai vagă idee ce înseamnă ‘LER’. Acu’ am zis să dau şi eu pe DEXonline.

LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic.

Dacă românii s-au săturat de Bulă, Ion, Măria şi Chuck Norris, îl au pe Hruşcă. E atât de plin Internetul de bancuri cu el, încât încep să mă întreb dacă el ştie. Şi dacă ştie, oare ce zice ?

Moş Crăciun este al doilea producător de ler după Hruşcă.

Când primeşte un apel, telefonul lui Hruşcă sună lin.

Când Hruşcă e răcit, se amână Crăciunul.

Hruşcă a refuzat un featuring cu Madonna la colinda “Ca o virgină”.

Hruşcă nu împodobeşte bradul, îl colindă până se umple de ler.

În fiecare an Hruşcă alege un bătrân pe care-l colindă până devine copil.

Hruşcă-i Hruşcă şi iarăşi Hruşcă.

Sunt doar câteva la care eu m-am distrat copios.

Am intrat şi pe site-ul lui, site fără pretenţii artistice sau informaţionale, doar un banner mare pe care este trecut programul de Crăciun. Şi, ca să vă faceţi o idee cât e de căutat, are concerte la intervale de 2 ore şi jumătate în unele zile, în oraşe diferite, şi 2 zile pauză între concertul de la Cluj şi cel din Toronto.

În fine. Tot ce contează defapt e că Hruşcă rămâne tot Hruşcă aşa cum leru’ tot ler rămâne…

Etichete:banc, bancuri, de, fara, hrusca, ler, lerul, lui, stefan, zahar

What’s New in Dani’s Corner ?

De azi, dragilor, avem câteva îmbunătăţiri datorită cărora [sper eu] experienţa voastră pe blog va fi una mai plăcută şi mai interactivă.

De acum încolo, fiecare postare are un buton de rating, bazat pe ‘steluţe’; 1 steluţă înseamnă că e nasol de tot, 5 steluţe, că e fain de numa’-numa’. Căutaţi-le în partea de jos a postărilor.

Deasemenea, fiecare comentariu poate fi apreciat, folosind sistemul ‘degetuţelor’. Ăl’ mai mare, ridicat, înseamnă că-i de bine, pe când coborât înseamnă că nu-i a bună. Mă rog, sunt convins că ştiţi voi astea.

O altă noutate o reprezintă ‘fulgii’ care cad, începând de astăzi, pe blog. Vedeţi că de voi depinde cum ninge pe ecran. Ca idee, cu cât ţineţi cursorul de la mouse mai în dreapta ecranului, cu atât fulgii de zăpadă se vor deplasa în acea parte, cu viteză mare. Dacă nu doriţi să provocaţi rafale de vânt pe blog, plasaţi cursorul cât mai la centru. Asta va face fulgii să cadă lin, ca în poeziile lui Coşbuc. Testaţi şi alte combinaţii !

Cam atât pentru moment. Staţi prin zonă, mai vin şi alte surprize

Cheers !

 

P.S: La Mulţi Ani celor care îşi sărbătoresc astăzi ziua numelui !

 

Etichete:anunt, blog, degete, fulgi, noutati, pe, stelute, update, zapada

Misterul de la 69

Afară e întuneric şi plouă.

Toate poveştile încep aşa; cu mult mai captivant.

Pleacă grăbit gândindu-se cum să traga de timp o oră şi jumătate. Planurile lui au fost date peste cap de un telefon primit cu câteva clipe în urmă.

‘Ştii, Dani, mă tot pregătesc de o jumătate de oră să vin şi, fiind convinsă că e 6 fără 10, plec de acasă să ajung la timp. După ce urc în autobuz, mă uit la ceas. Era, defapt, 5 fără 10.’

‘Şi acum, ce faci ? Te întorci ?’

‘Nu pot. Ajung deja în vreo 10 minute. Nu poţi să vii mai repede să nu stau singură până la 6.20 ?’

Măreşte pasul. Ţine telefonul în mâna stângă, pregătit deja să sune. Nu e nevoie, sună ea.

‘Oh, mă întrebam dacă am timp să caut nişte căşti până vii…’

Perfect. Era tot ce avea nevoie. Mai mult timp.

Ajunge la numărul 69. Face cunoştinţă cu câteva persoane, schimbă nişte opinii si despachetează ceva. Scoate un un obiect ambalat si se pregăteşte să îl arunce înspre cineva. Îşi dă seama în ultimul moment că ţine în mână un cuţit.

Totul este pregătit.

Părăseşte localul cu gândul că va reveni într-un sfert de oră.

Este sunat din nou.

‘Daniii, unde eşti ? Ai întârziat 20 de minute !’

Se întâlnesc la mai puţin de 200 de metri de numărul 69 al aceleiaşi străzi.

‘Tocuri de 11 cm… ?’ , îi spune. ‘La Mulţi Ani! :*’

Pornesc împreună, depărtându-se de cafenea. Povestesc, nu s-au mai văzut de ceva vreme.

‘Cum te simţi la 14 ani ?’

‘Umm. Da’… bine ‘

Se uită cu coada ochiului la ea şi îi creşte inima de bucurie. ‘Nu bănuieşte nimic.’

Tocurile ei nu par să se împrietenească cu asfaltul ros de pe trotuar. Înaintează încet pâna ajung în faţa unui bloc cenuşiu, ca mai toate blocurile vechi din zonă.

Îşi simte telefonul vibrând.

‘Bună Dani, sunt Oana. Întârziu vreo… 30-45 de minute. Scuze, nu pot nicicum să ajung.’

Totul era conform planului până aici. Trebuia doar să o convingă să meargă cu el înapoi, la numărul 69.

‘Nu, Dani, mai bine stăm aici în faţa scării şi o aşteptăm. Va ajunge ea până la urmă.’

Nu vroia să plece. În mintea lui au apărut primele semne de întrebare. Trage cât poate de timp, în speranţa că îi va veni o idee. Încep să se joace împreună ceva stupid, pe baza afişului cu locatari pus în fereastra uşii de intrare în scară. După 10 minute, telefonul se aude din nou. E Oana.

‘[în şoaptă] Dani, cât îţi ia să o aduci !?’

‘Propune-mi tu un loc în care să stăm şi să te aşteptăm. O cafenea, ceva…’

Vorbeşte tare, vrea ca şi ea să audă. I-a venit o idee.

‘Vino în Quest. Nu te grăbi, ajung şi eu în jumătate de oră, cel mult.’

Închide. Se îndreaptă spre ea şi îi explică propunerea Oanei. Deşi stă puţin şi se gândeşte, acceptă fără ezitare.

Nu şi-a făcut griji nicio clipă, ştia că va fi aşa.

A început din nou lapoviţa.  Se uită la ea şi  se cutremură; blugi tăiaţi pe frigul ăsta ?

Filozofesc nimicuri în drum spre local. Zâmbetul ei larg ascunde tristeţea unei zile de naştere complet nereuşite şi dârdâielile tacite cauzate de vreme.

Au ajuns. Îi deschide uşa puţin confuz şi emoţionat. Se uită la barmani şi le face cu ochiul, în timp ce ea îi explică nevinovată pe unde se coboară la subsol.

Păşeşte în urma ei, până când…

‘LA MULŢI AAAAAAANI !’

——————————————————————————————–

S-a trezit. Oricum, totul a fost pură fantezie. Sau poate…

Etichete:69, dani, de, la, misterul, oana, petrecere, plan, quest, surpriza